cum sa depasesti timiditatea sexuala

Ființele umane au o mulțime de inhibiții care se manifestă în numeroase situații, inclusiv cînd vine vorba de sexualitatea umană și de tot jocul de-a cuceriea partenerului. Atunci cînd inhibițiile îi împiedică pe oameni să acționeze pentru a-și atinge scopurile ascunse se spune că oamenii sînt timizi, iar despre inhibițiile sexuale se consideră că își au originea în experiențele anterioare cu parteneri sau chiar în relația pe care au avut-o cu părinții în copilărie și adolescență.

Conform dex-ului, pudorea este un sentiment de sfială, de jenă, de decență manifestat în comportarea cuiva, de obicei referindu-se la rușinea de goliciunea propriului corp, și se bazează pe o anumită etică sexuală, adesea cu motivații sau convingeri religioase (dar nu numai). Există o diferență semnificativă între asta și timiditate, chiar dacă în vorbirea curentă ei sînt de multe ori interschimbabili.

Unii oameni nu au nici o problemă cu nuditatea lor, expunîndu-și corpul fără griji, dar le este greu să-și exprime sentimentele (în sensul că nu le place și preferă să evite așa ceva), alții și le expun fără grijă însă evită să-și expună vederii o suprafață prea mare de piele. Timidul are manifestări emoționale puternice și necontrolate (de exemplu roșește și / sau începe să se bîlbîie), resimte dificultate atunci cînd se manifestă în prezența unui grup sau a străinilor, și de obicei evită asemenea situații. În fața persoanelor apropiate și a situațiilor familiare timidul nu are nici o reținere. Nu este obligatoriu ca un timid să fie pudic, iar persoanele fără prea multe inhibiții în public pot fi foarte pudici.

Timiditatea sexuală îngrădește cuvintele și gesturile de plăcere, este permanentă sau trecătoare (în funcție de persoană și / sau situație), poate fi doar stînjenitoare sau de gravitatea unui adevărat handicap. Este împărtășită de mulți oameni, are legătură cu teama de a fi judecați și refuzați și îndepărtați de cei din jur, de cei apropiați, de cei la adresa cărora au emoții și sentimente. Ea poate fi exprimată foarte ușor prin expresii de genul ”mi-ar place să fac asta, dar nu reușesc să-l pun în practică” și se referă la dificultatea de a comunica ceva și de a depăși un scenariu repetitiv, frustrant.

De foarte multe ori educația generațiilor tinere asociază sexul cu greșeala (mai ales la o vîrstă foarte tînără, sau în afara căsătorie) ce provoacă culpabilitate, se adaugă complexele care împiedică expunerea privirii admirative a partenerului, se scade încrederea în sine (ce poate lipsi cu desăvîrșire) și se adaugă ignorarea dorințelor și a propriilor limite. Într-o asemenea ecuație complexă timiditatea sexuală are de-a face mereu cu teama de a fi judecat.

Corpul perfect este un construct social, de la păpușile pentru fetițe (cum ar fi Barbie) și super-eroii pentru băieți (cum ar fi Superman) pînă la revistele pentru bărbați ce promovează femei cu sîni imenși și fund foarte bombat. Dar realitatea este de multe ori foarte diferită de acest model fizic perfect, ideal, care variază în funcție de perioadă, exact ca și moda. Iar atunci cînd timiditatea își are rădăcinile într-un complex ce ține de corp și de imaginea pe care omul și-a făcut-o despre el, soluția cea mai tentantă este să se ascundă și / sau să modifice aspectul exterior.

Dar a visa că un trup perfect îi oferă o viață sexuală împlinită și o sexualitate satisfăcută poate genera o mulțime de deziluzii. Soluția este de fapt alta: de a accepta ceea ce ești și modul în care arăți (de a face pace cu tine însăți / însuți), și de a te folosi de tot ce ai la dispoziție pentru a obține cea mai bună relație pe care o poți avea.

Tratează-ți partenerul sau partenera așa cum vrei să te trateze și el / ea, ba chiar răsfață-l cînd ai ocazia. Alege-ți propria cale în viață fără să o percepi ca o constrîngere, alege ce-ți produce confort, plăcere și, de ce nu, o oarecare provocare în a fi mai bun și a-ți fi mai bine.

Timiditatea sexuală atinge diferite zone ale personalității și ale istoriei psihoafective și de aceea nu este ușor de identificat. Astfel, unele personalități sigure pe ele se blochează în intimitate, iar cei care au stimă scăzută de sine pot obține doar alți parteneri ”complexați”, sau care-i puneau în poziție de inferioritate. Dacă ajungi să-ți dai seama de schema repetitivă în care îți petreci viața ar trebui să începi să te întrebi dacă chiar vrei așa ceva, dacă chiar ești o asemenea persoană și dacă vrei să rămîi așa ceva mereu. Sînt primii pași spre o schimbare în bine.