aventuri erotice si sexualeAventurile erotice şi / sau sentimentale între bărbaţi şi femei (fie necăsătoriţi, fie în afara căsătoriei – adică adulter – sau în afara relaţiei pe care o au la momentul respectiv) sau între persoane de acelaşi sex au reprezentat punctul central al literaturii de-a lungul mileniilor. Aventurile sînt foarte diverse, puse într-un context geografic şi istoric specific, dar toate au niştre trăsături comune atît în viaţă cît şi în literatură.

De obicei se porneşte de la ideea că aventura implică o relaţie sexuală (şi abundă de sexualitate cît încape), dar unele aventuri pot evolua de la o relaţie platonică. Punctul comun este că aventurile sînt mai mult decît nişte întîlniri cu scopul de a face sex şi au rădăcini în legăturile de iubire sau legăturile erotice cu o anumită vechime şi intensitate.

Aventurile de o noapte sau capriciile de la sfîrşit de săptămînă sînt foarte vestite şi savurate de mulţi, iar atunci cînd aventura se întinde mai mult de o noapte, pînă la cîteva săptămîni sau o lună atunci ea este considerată scurtă. Adesea aventurile pe termen lung culminează cu alegerea unei vieţi împreună de către parteneri, chiar şi cu renunţarea la partenerii anteriori, dar în acest moment relaţia implică o continuitate şi o exclusivitate care nu se regăsesc la o aventură. Doar în anumite situaţii, destul de rare, aventura duce la căsătorie.

Astăzi cuvîntul aventură (cînd vine vorba de cele erotice, sexuale sau sentimentale) implică ideea că oricare dintre parteneri are libertatea să-i pună capăt, în orice moment, chiar dacă unul dintre ei este partenerul dominant. Dar în trecut, vreme de generaţii întregi, femeile aflate în asemenea relaţii aveau o putere mai mică decît bărbaţii, în cele mai multe situaţii dependente de acestea, şi adesea erau definite ca ibovnice, ţiitoare, amante sau căutătoare de aur.

Uneori femeile aveau avantajul în cuplu, în special dacă aveau independenţă financiară sau alte posibilităţi de constrîngere prin care-şi puteau impune voinţa. Pe de altă parte, deşi aveau un cuvînt mai mare de spus în cuplu, bărbaţii erau şi ei ţinta unei dezaprobări sociale în calitate de seducători sau exploatatori.

Dacă unul sau ambii parteneri erau căsătoriţi – într-o epocă istorică şi geografică în care divorţul nu era posibil din motive religioase – în viaţa cuplului intervenea batjocura socială adresată adulterinilor. În unele colţuri ale lumii fenomenul este încă foarte actual.